Infinit.

Ma storcoseste iubirea.
Iubirea asta irelevanta ma innebuneste, ma face nebuna de fericire, nebuna de tristete in acelasi timp.
Sunt adancita in mrejele ei si nu mai pot sa scap, nu mai pot sa imi iau avant.
Sunt prea jos.
Radacinile ei m-au cuprins si ma tin strans in brate...sa nu fug.
De ce nu ma lasa sa ies?De ce simt ca nu pot sa inaintez?
Privirea imi e atat de coplesita incat nu mai pot sa vad inauntrul meu.
Vreau sa aterizez in alt taram , in unul fara dezamagiri si fara cantece...de adormit pe marginea unui gand neterminat.
Vreau aer , vreau sa-mi simt fericirea doar in urmele altor degete pe patinoarul fetei mele.